E sfârșitul anilor '60. Societatea trece prin schimbări sociale, culturale și politice majore. Diverse domenii simt prezența curentului contracultural ce ia amploare și încep să schimbe radical felul tradițional în care au fost făcute lucrurile până acum. Printre ele se numără și industria muzicală.
Miles Davis – un trompetist, compozitor și lider de trupă – prinde curaj și încearcă să dea o nouă fațetă jazz-ului. El începe să incorporeze instrumente electronice, precum chitara și clapa electronică, în ansamblurile sale. Abaterea de la jazz-ul acoustic tradițional a permis nașterea unui nou sunet care îmbină elemente de rock, funk și R&B cu natura improvizațională a jazz-ului. Și astfel, abordarea lui neconvențională creează un nou stil în industrie – fuziunea muzicală.
Fuzionarea mai multor genuri dă o identitate aparte compozițiilor muzicale, iar acest lucru poate rezolva nemulțumirea publicului față de compozițiile curente. Peste 50% din americani cred că nu mai există varietate în muzică și că majoritatea pieselor sună similar. Mai mult ca niciodată consumatorii de muzică simt nevoia de experiențe muzicale fresh și inovatoare. Astfel, e important ca un artist să nu se lase limitat azi de convențiile unui gen muzical și să experimenteze.
Fără risc nu există câștig
Dacă cei de la Queen nu erau inspirați de fuziunea muzicală, publicul nu s-ar mai fi bucurat azi de melodia Bohemian Rhapsody. Lansată în 1975, compoziția de șase minute încalcă toate convențiile muzicale.
Structura piesei începe cu partea de acapella ce face tranziția spre o baladă, la care îi este adăugată spre final un solo de chitară electrică. Însă compoziția nu se oprește aici. După solo, într-un mod neașteptat, piesa se transformă în operă. Iar ultima parte a compoziției este încheiată în hard rock. Astfel, publicul nu ascultă doar o simplă linie melodică, ci trece printr-o întreagă experiență.
Casa de discuri EMI – cu care colabora trupa – a fost inițial reticentă în a promova ca single o piesă de șase minute, fără refren și neclasificată ca gen muzical. Teama casei era că DJ-ii de la radio o vor considera mult prea experimentală pentru a o pune în playlist. Însă riscul a meritat. Bohemian Rhapsody a devenit primul single no. 1 al trupei în UK și a rămas în fruntea clasamentului timp de 9 săptămâni.
Relevanța ei nu s-a oprit în anii '70. Această compoziție a devenit cea mai ascultată piesă din secolul XX pe platformele de streaming. Irwin Fisch, un compozitor nominalizat la premiile Emmy și profesor la NYU Steinhardt, a menționat că motivul pentru care melodia e în continuare ascultată la radio, cântată în barurile de karaoke, cât și folosită în filme e că nu a reușit nimeni să creeze ceva atât de inovator. Folosirea fuziunii muzicale a transformat o compoziție Queen într-un reper cultural.
Un alt artist care nu se lasă limitat de un gen muzical e britanicul Labrinth. Acest lucru s-a observat în crearea soundtrack-ului pentru faimosul serial Euphoria de pe HBO.
Artistul a experimentat și a scos un întreg album în care variază diferite stiluri muzicale pentru a însoți perfect anumite scene, personaje, povești sau concepte ale serialului. Însă o fuziune muzicală de pe album a fost cea care s-a distins și i-a adus primul premiu Emmy din carieră.
Track-ul All For Us e o combinație între trei stiluri muzicale diferite. R&B și Electronic Dance Music (EDM) nu a fost destul de intrigant și inovator pentru Labrinth și astfel, el a mai adaugat și Gospel (muzică religioasă) în compoziția piesei.
Unii producători ar considera riscant să adauge Gospel într-o compoziție muzicală care avea ca target generația Z (publicul serialului). Nu doar că acest gen nu se află în lista de preferințe muzicale a lor, dar studii peste studii spun că ei sunt cea mai puțin religioasă generație din istorie.
Labrinth nu s-a lăsat influențat de acest lucru iar experimentul artistic a dat roade. Cu peste 500 de milioane de ascultări pe Spotify, piesa a devenit una din favoritele fanilor. Astfel, fuziunea muzicală i-a adus aprecierea profesioniștilor din industrie dar și a publicului.
Featuring-ul pentru cei reticenți
Chiar dacă fuziunea muzicală are un efect semnificativ în industrie, artiștii pot avea și acum o reticență în a combina diferite stiluri muzicale – în special dacă un anumit gen muzical le-a adus notorietatea pe piață.
Pentru ca artistul să fie mai confortabil în a-și fuziona stilul cu un alt gen muzical, featuring-ul e o variantă mai puțin riscantă pentru brandul său artistic. Prin colaborarea cu un alt muzician ce produce un gen diferit de muzică față de-a lui, artistul poate inova fără a fi nevoit să-și modifice stilul.
Nu doar că acest gen de featuring poate inova, însă are mari șanse să fie susținut și de public. Conform unui studiu publicat de Springer Science+Business Media, melodiile care prezintă un featuring între doi artiști au șanse mai mari de a intra în top 10 în cel mai renumit top muzical, Billboard Hot 100. Iar cu cât e mai radicală diferența dintre genurile celor doi artiști implicați, cu atât mai mare este probabilitatea ca melodia să ajungă în vârful topului.
Colaborarea din 2019 dintre rapperul Lil Nas X și cântărețul de muzica country Billy Ray Cyrus pentru piesa Old Town Road demonstrează acest lucru. Amândoi provin din medii artistice diferite și produc muzică pentru audiențe total diferite. Însă fuziunea dintre trap și country a rezonat extrem de bine cu publicul larg și a propulsat piesa pe prima poziție în Billboard Hot 100.
Nu numai că a ajuns în vârful topului, dar fuziunea lor muzicală a intrat și în istorie. Old Town Road a devenit cel mai longeviv no. 1 din topul Billboard. Astfel, featuring-ul experimental a adus celor doi artiști cel mai mare succes din cariera lor și niciunul nu a riscat diluarea identității lor muzicale.
